Drochia, catedrala cu arhitectură slavă şi frescă românească

Darul lui Achiţenie

atedrala din Drochia este o minune. E cea dintâi construită "din nou" în toată Basarabia. În ţara asta, vorbind despre ortodoxie, în această etapă, primul cuvânt care îţi vine în minte este: şantier. Se construieşte sau se reconstruieşte imens. Biserici şi suflete se ridică din ţărână iarăşi, în spiritul credinţei.
Ce are deosebit catedrala din Drochia? Răspunsul îl primim de la părintele paroh Pavel Vuluţă: "Este construită în perioada de democraţie. Este o probă a credinţei noastre, a dragostei faţă de Dumnezeu. Când a început democraţia în Basarabia, atunci s-a venit cu ideea ca în oraşul ăsta să se construiască o biserică. Necătând că pe timpuri a fost o biserică de lemn, în care s-a slujit vreo câteva zeci de ani…, dar pe urmă, în URSS, ea a fost închisă, şi o perioadă a fost folosită ca depozit, apoi sală sportivă şi încetişor au demolat-o. În 1989, un grup de iniţiativă, în frunte cu dna Elena Bodiu, a început să cerceteze ce era cu biserica veche şi să facă demersuri către executivul raional Drochia, pentru construcţia uneia noi. Eu am fost numit la o lună după ce s-a sfinţit locul. Am găsit aici 400 de cuburi de piatră şi câţiva oameni dornici de a face ceva".
MODEL UCRAINEAN. "Sunt 19 ani de-atunci. Parcă nici nu-mi vine a crede… Proiectul este al lui Alexandru Ţăranu, din Orhei. Am fost cu el la Odesa, ca să ne inspirăm de la unele lăcaşuri de cult de acolo. Vă daţi seama: de câteva decenii nu se mai proiectaseră biserici în Moldova!", îşi continuă vorba părintele. De pornit, s-a pornit cu 80.000 de ruble, donate de creştini. Au făcut după aceea donaţii şi câteva fabrici basarabene. "Biserica e construită de meşterii de la Viniţa, Ucraina, însă am colaborat foarte mult şi cu românii."
PICTURĂ ROMĂNEASCĂ. Cu aspectul ei slav în exterior, catedrala din Drochia are un interior pur românesc. "Mobilierul şi iconostasul sunt făcute la Mănăstirea Plumbuita, în Bucureşti. Când lucram la mobilier, căutam un pictor pentru frescă. Am fost la Suceava şi la Humor, am vorbit cu doi pictori acolo, dar ei cam aveau îndoieli. Între timp, primarul din Drochia s-a întâlnit cu Petre Achiţenie. El a spus că a pictat biserici în multe ţări ale lumii şi că ar fi dorit să picteze una şi în Basarabia. Aşa a început… Biserica are o frescă pur bizantină, cum nu se prea obişnuieşte prin părţile noastre." Regretatul Petre Achiţenie (fost profesor al Facultăţii de Arte Plastice din Bucureşti) a realizat fresca împreună cu câţiva studenţi. "Trei ani a pictat, lucrând după «prohoade» şi până în octombrie" (se ştie că pentru pictura "al fresco" este nevoie şi de nişte condiţii de temperatură speciale). Fiul său, Ionuţ Achiţenie, a lucrat la catapeteasmă.
Despre opera tatălui său, Ionuţ Achiţenie ne-a mărturisit: "Naţionalismul şi patriotismul binecunoscut al Maestrului, dar şi iubirea lui de Basarabia (Românskaia Zemlea), acest loc minunat şi tragic, totodată, au accelerat derularea evenimentelor şi au favorizat începerea lucrărilor. A existat o anumită reticenţă faţă de stilul personal al Maestrului. Lucrarea s-a derulat pe parcursul a aproape trei ani (1996, 1997, 1998), ţinând cont de dimensiunile Catedralei (aproape 3.000 de metri pătraţi). Autorităţile au sprijinit echipa de pictori."
UN DAR PENTRU BASARABIA. "Au existat o serie de dezbateri între mine şi pictori", mărturiseşte părintele Vuluţă. "La noi, necătând că suntem tot români, când e vorba de pictură, există o diferenţă. Iconografia e puţin altfel. El a zis: «Asta-i arta mea, asta-i viziunea mea!»." "Vă pare rău?" – îl întrebăm pe părintele. "Nu. Mă bucur că am reuşit să terminăm această lucrare. Cu toate că în ce priveşte pictura am trecut prin multe încercări şi e imposibil ca această lucrare să nu fie controversată." Pe de altă parte, "controversele" pe care le invocă părintele Vuluţă sunt de bun augur pentru catedrala din Drochia: "Omul simplu are admiraţie pentru lucrare şi, pe de altă parte, nu există delegaţie oficială, din orice ţară, care să nu ne viziteze". Gândurile părintelui paroh despre "zugravul" Petru Achiţenie au totuşi şi o încărcătură emoţională: "Achiţenie era bucuros că a putut să-şi realizeze gândul, să lase pe pământul Basarabiei o biserică pictată de mâna lui. Până de curând nu am ştiut că a murit. Aveam de gând să ne vedem la sărbătoarea de zece ani de la târnosirea Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, la 12 iulie (stil vechi – n.r.). Mi-a plăcut la Petru Achiţenie că el cunoştea bine teologia icoanei. Nu copia. Ştia spaţiile bisericii, ce pictură trebuie acolo, acolo… Pentru că pictorii noştri care au apărut acum nu mai ştiu asta şi se pictează aiurea. La Achiţenie, picturile sunt cele recomandate de veacuri. Sunt sfinţii care s-au pictat în ultimii 500 de ani. Dar faţă de bisericile vechi, noi îi avem pictaţi şi pe Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe Daniil Sihastrul, pe Cuvioasa Parascheva. Mi-a plăcut şi că a acceptat să scrie pe icoane unele lucruri: când s-a început, cine a donat etc., ca să nu ia comuniştii după aia icoanele drept tablouri".



Pisanie

Catedrala din Drochia are două niveluri. La demisol se află "biserica de iarnă", unde s-a slujit mulţi ani, până ce întregul edificiu a fost gata. Lăcaşul de deasupra, pictat de cei doi artişti români, te înfioară încă de la primul contact vizual. Fresca este un imens "covor românesc". Practic, nu este loc pe perete unde să nu se fi fost pictată o scenă biblică ori un sfânt. Iar dacă vrei să afli cui aparţine acest "tril în culori", cum îl numea cineva, atunci poţi citi pisania de la intrare: "Această catedrală, construită cu har dumnezeiesc, a fost împodobită în haină sărbătoare cum se vede spre închinare Domnului şi veşniciei neamului" în "tehnică tradiţională românească", fresca fiind realizată de mâna "pictorului profesor universitar Petru Achiţenie din Bucureşti", iar "catapeteasma a fost pictată de fiul său, profesor universitar onuţ Laurenţiu Achiţenie, Dorohoi, judeţul Botoşani", "fie ca opera să dăinuiască peste veacuri în ţara lui Ştefan, Cantemir şi Mateevici. Amin".