luni, 13 august 2007

O pivniţă în Guiness Book

Paharul cu recorduri

Vizitasem cu ani în urmă o altă "cetate subterană", Cricova lui Ştefan cel Mare, şi credeam că ştim la ce trebuie să ne aşteptăm atunci când coborâm într-o cramă basarabeană. La Mileştii-Mici însă aveam să înţelegem ce înseamnă Guinness Book.
Cum cobori de la Chişinău spre Ialoveni, privirea "e inundată" de podgoriile care acoperă fiecare pantă de deal. Primul imbold a fost să rememorăm vorbele unui cunoscut enolog român, Ion Puşcă, originar din Panciu, care ne povestea uimirea sa când, plecând la şcoli mai mari, departe de sat, a văzut cum dealului îi ia locul câmpia: "Până atunci am crezut că lumea întreagă nu-i decât o mare podgorie!". Acolo, "sub Chişinău", cum spun basarabenii (adică la sud de Capitală), aveam să trăim şi noi acest sentiment al lumii care ar putea fi o podgorie uriaşă…
GUINNESS BOOK. Complexul de pivniţe şi galerii de la Mileştii-Mici este cel mai mare din lume – peste 200 km – şi, alături de "Colecţia de Aur" a combinatului (aproape două milioane de sticle de vin de colecţie, multe preţuite la sute de euro sticla) a intrat în Cartea Recordurilor, în 2005, cu certificatul de înregistrare nr. 106439. "Includerea în rândul recordmenilor «Guinness Book» este o recunoaştere pe plan internaţional a vinificaţiei din R. Moldova", ne-a declarat dl Mihail Măciucă, directorul combinatului de vinuri din Mileştii-Mici.
PROHIBIŢII ŞI EMBARGOURI. În perioada în care Mihail Gorbaciov a hotărât "stârpirea" podgoriilor, ne spune dl Mihail Măciucă, "s-a întâmplat că în Basarabia a avut loc o secetă prelungită, care a afectat foarte mult cultura viţei-de-vie. Noi, în Basarabia, am fost puşi în situaţia de a alege între a cheltui enorm pentru a reabilita acele culturi afectate şi a urma indicaţia venită de la Moscova şi a scoate viile. S-a preferat a doua variantă. Iar câţiva ani mai târziu multe dintre aceste terenuri a fost replantată cu vii, o dată cu ieşirea din vigoare a acelei dispoziţii. Probabil că oricum ar fi fost necesar să replantăm o parte din culturi. S-a pierdut un timp preţios pentru producţia de vinuri, pentru că ştiţi că este nevoie de mai mulţi ani pentru ca o vie să intre pe rod". Domnia sa consideră că legea referitoare la podgorii şi la diminuarea producţiei de vinuri şi alcooluri oricum nu era făcută pentru moldoveni, ci pentru alte etnii din cuprinsul Uniunii Sovietice. La fel cum "Trezâlka", celebrul "aşezământ" unde erau duşi, să-şi revină din mahmureală, cei dovediţi a fi băut prea mult "n-a fost la fel de activă ca în alte state din URSS. Basarabeanul, spre deosebire de alte neamuri, are o cultură a vinului care vine din vechime. Să nu uităm că tracii aveau şi ei o avansată cultură a vinului". Întrebat dacă ar găsi similitudini între gestul lui Gorbaciov şi cel făcut în Antichitate de Deceneu – respectiv, arderea viilor –, Mihail Măciucă ne-a mai declarat că, deşi metoda a fost aceeaşi, motivaţiile au fost diferite.
Oricum, pentru economia basarabeană, perioada aceea a fost destul de grea, pentru că este ştiut că bună parte din produsul intern brut are ca sursă industria viei şi vinului. Dificilă este şi actuala situaţie, când importul de vinuri din Moldova în Rusia a fost interzis în martie 2006 de Serviciului federal de supraveghere în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor din Rusia ("Rospotrebnadzor"). Motivul invocat? Vinurile basarabene prezintă "pericol sporit pentru viaţa şi sănătatea oamenilor". Ulterior, Putin şi Voronin, preşedinţii celor două ţări, au ajuns la un acord pentru a reînnoi importul de vin basarabean în Rusia, însă interdicţia continua să funcţioneze, fiind permis, de "Rospotrebnadzor", doar importul de la trei producători, societăţi care aparţin unor investitori ruşi. Reacţia lui Voronin la acest "embargo selectiv" a fost deosebit de dură. El a interzis agenţiei de stat Moldova-Vin să elibereze timbrele de accize pentru alcool până când toţi producătorii de vin nu vor avea acces pe piaţa Rusiei. Ori toţi, ori nici unul!
PROIECTE. Directorul combinatului de vinuri de la Mileştii-Mici, Mihail Măciucă, este de părere că totuşi unitatea pe care o conduce nu va avea de suferit la fel de mult ca alte societăţi, "în primul rând pentru că noi vindem vinuri de calitate, care pot să pătrundă cu succes pe piaţa europeană, şi nu numai. Specialişti din Japonia şi din SUA au stabilit, prin cercetări de laborator, că vinurile noastre, de la Mileştii-Mici, nu conţin substanţe nocive. Exportul nostru nu este strict orientat spre Rusia sau spre ţările din fostul bloc sovietic. Sperăm să câştigăm şi piaţa din Regatul Unit al Marii Britanii, mai ales că Negru de Purcari este un vin care a fost apreciat de Casa Regală. Au crescut vânzările şi pe piaţa internă, mai ales la vinurile de calitate". Recordul înregistrat în Guinness Book este şi o bună reclamă, făcând cunoscut brandul în lume.

"La noi încă nu există cultura brandului. În Republica Moldova, din păcate, nu este recunoscut că brandul poate costa mai mult decât toate activele pe care le ai. La noi se consideră că valoare sunt pământul, clădirile, vinul"
Veaceslav Ioniţă, analist economic basarabean

"Vinul basarabean a fost apreciat şi de capetele încoronate. Negru de Purcari, din care avem şi noi în colecţie, a fost vinul oficial de pe masa Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Sperăm să recâştigăm această calitate"
Mihail Măciucă, director Mileştii-Mici


Brand înregistrat de japonezi
Combinatul de vinuri de calitate de la Mileştii-Mici s-a lovit recent de o problemă legată de recunoaşterea mărcii în lume. O firmă japoneză, As-Set Com din Tokyo, a înregistrat brandul "Mileştii-Mici". Motivul? Posibilitatea de a influenţa intrarea vinului basarabean pe piaţa niponă, producătorul şi importatorul urmând să plătească o taxă deţinătorului brandului, în cazul distribuirii vinului pe teritoriul Japoniei. Vinificatorul basarabean a aflat despre acest lucru când a depus cererea de înregistrare internaţională a mărcii Mileştii-Mici la Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, la Madrid. După ce la începutul acestui an vinurile de la Mileştii-Mici începuseră să câştige interesul consumatorului japonez, acum este necesară regândirea strategia pentru piaţa niponă. Combinatul a contestat în judecată dreptul
de înregsitrare a mărcii sale de o altă companie.