Catolicii din Basarabia, prinşi între Est şi Vest
Comunitatea catolică din Republica Moldova este restrânsă. După statisticile oficiale, sunt aproximativ 5.000 de credincioşi. După cele neoficiale, sunt 20.000 (incluzându-i aici şi pe cei din Transnistria). Români basarabeni sau etnici germani, polonezi ori ruşi, aceştia au deja o istorie comună în teritoriul dintre Prut şi Nistru.
L-am cunoscut pe Monseniorul Anton Coşa cu ani în urmă, la Chişinău, când amândoi căutam adevăruri oarecum diferite, dar în acelaşi spaţiu. Căutări care s-au dovedit până la urmă pereche, pentru că jurnalistul, cu adevărul lui mereu provocator şi palpabil, se întâlneşte, fatal, cu sacerdotul, în adevărul său relevant şi incontestabil. M-a frapat atunci eleganţa şi simplitatea acestui slujitor al bisericii pe care mi-am dorit să-l pot întâlni a doua oară.Monseniorul Anton Coşa e din satul Faraoani, judeţul Bacău, acolo unde trăieşte o puternică comunitate de ceangăi, a cărei devenire m-a preocupat multă vreme. Ciudat pentru mine să revin la subiect, după mulţi ani, tocmai la Chişinău, unde Caravana Jurnalului Naţional căuta preponderent subiecte basarabene.
ÎNTRE EST ŞI VEST. Aşadar, punct şi de la capăt. Monseniorul Anton Coşa, Chişinău, Republica Moldova, iulie 2007. Reşedinţa Episcopatului Romano-Catolic se află la câţiva paşi de Preşedinţia lui Voronin. “Vă temeţi de Voronin?”, îmi încep interviul neconvenţional. “De ce m-aş teme?”, îmi răspunde inedit prelatul. “Comuniştii aceştia sunt comunişti numai cu numele. Pentru că le este convenabil aşa, să folosească filonul destul de bogat al nostalgicilor. Sunt la fel de democraţi ca şi democraţii de aici. Poate că unii sunt mai comunişti ca alţii, dar ambientul şi realităţile pe care le consumă sunt la fel. Nu mă tem pentru că este votat un democrat sau un comunist, mă tem că viitorul poate fi iar politizat. Când cineva, în Republica Moldova, mă întreabă cu cine să voteze, îi spun să voteze ceea ce crede el că este spre binele Republicii Moldova.” Dar cine ştie, la ora aceasta, care este binele Republicii Moldova? Unii cred că acesta poate veni de la Est, alţii că trebuie aşteptat să sosească dinspre Vest. Monseniorul Coşa, pentru a demonstra puterea binelui, a ales calea credinţei catolice.
CONŞTIINŢA IDENTITARĂ. Iniţial, în Republica Moldova a existat Dioceza de Cameneţ Podolski, urmată de Dioceza de Tiraspol, cu sediul la Saratov. Apoi Dioceza de Iaşi, Dioceza de Riga… S-a înfiinţat în sfârşit Arhiepiscopia Romano-Catolică din Chişinău, în componenţa căreia intră toate comunităţile catolice din Basarabia sau din Transnistria. În total, la început, erau douăsprezece parohii, dintre care cinci în Transnistria, cu aproximativ 20.000 de credincioşi. Cifre exacte nu pot fi date. Recensământul oficial din 2004 arată că în Basarabia ar fi 5.000 de catolici. Cifrele legate de credinţa religioasă sunt eronate, ca şi în cazul naţionalităţii. Ştim că în Republica Moldova numai 2% dintre locuitori s-au declarat a fi români. Dincolo de aceste cifre rămân însă realităţile palpabile. “Putem spune”, precizează Monseniorul Coşa, “că în comunitatea noastră se celebrează, în continuare, liturghia în limba populară, în funcţie de cei care vin la liturghie (germani, polonezi, români, ruşi). Nu cred că este aşa de bine definită componenţa etnică a credincioşilor noştri, pentru că este un mare procent de amestecare a grupurilor, prin căsătorii mixte. Dacă este să vorbim despre comunitatea română, atunci eu cred că ar trebui să spunem, mai degrabă, că există credincioşi care participă la sfânta liturghie în limba română, dar dacă ar fi să intrăm în componenţa acelei familii, am observa poate că unul este român şi altul rus sau polonez etc. Încet-încet, se creează o nouă conştiinţă a identităţii lor. Fie la şcoală, fie pe planul participării lor la biserică. Noi vrem să participăm la procesul de formare a conştiinţei a ceea ce suntem aici, pentru că suntem în Republica Moldova. Vorbim de Basarabia la timpul prezent, nu la trecut, dar în acelaşi timp putem spune că nu suntem Rusia”.
Despre Biserica Catolică pe pământul Republicii Moldova, Episcopul Anton Coşa ne-a mai declarat: “Noi spunem că suntem biserică catolică de o anumită tradiţie poloneză, dar situată într-un spaţiu nou, care este Republica Moldova. Şi pentru asta am încercat să ne organizăm în aşa fel, încât să nu apară evidentă structura unei biserici prime aici, la noi. Nu e primordială nici biserica poloneză, dar nici cea românească, nici cea nemţească, şi de aceea, unde a fost posibil, am creat baza unei biserici locale, cu seminar propriu, cu un cler autohton, cu comunităţi călugăreşti care să promoveze în rândul tinerilor această dorinţă de a participa la viaţa consacrată, dar şi cu o veritabilă deschidere spre Occident. Republica Moldova are vocaţia de a fi, împreună cu România şi cu alte state dimprejurul său, într-o casă comună europeană. Aceasta este teza mea şi sper din toată inima că prezenţa acestei comunităţi catolice în Basarabia va ajuta, într-un viitor mai îndepărtat sau mai apropiat, la împlinirea unui asemenea deziderat”.
Un episcop român la Chişinău
Despre începuturile vieţii sale sacerdotale Episcopul Anton Coşa ne mărturiseşte că se afla în căutarea unui scop care să îl împlinească spiritual. “Am venit în Republica Moldova după exact un an de preoţie, la Roman, în judeţul Neamţ. Aveam 29 de ani, iar ceea ce am găsit aici nu a corespuns exact speranţelor mele. Plecam din zona Bacău-Roman, o zonă catolică religioasă profund, unde bisericile erau pline şi în timpul zilei, şi peste săptămână, nu doar la liturghia de duminică… Duminica erau chiar trei slujbe. Ajungând aici, la prima mea liturghie mai solemnă, în seara de Crăciun, abia am avut câţiva credincioşi în biserică. A fost pentru mine o mare dezamăgire. Am realizat însă repede că aici trebuia să fac totul altcumva. Iar după trei ani am fost numit administrator apostolic. Pentru mine a fost o noutate această misiune şi probabil nu aş fi reuşit dacă nu aş fi fost trimis pentru două săptămâni în Italia, la Dieceza de Padova, unde, prin bunăvoinţa Înaltului Antonie, am fost introdus în viaţa unui ierarh şi cât de cât am învăţat ce înseamnă organizarea unei biserici.”
Social
“Suntem una dintre cele mai mari instituţii sociale din Republica Moldova, cu un lanţ de proiecte şi 150 de lucrători în Basarabia. Fundaţia Regina Pacis sau Concordia se ocupă cu copiii străzii, cu apărarea femeilor sau cu copiii cu handicap. Centrul Pastoral Casa Providenţei e un proiect minunat, acolo iau masa zilnic peste 100 de bătrâni”
Episcopul Anton Coşa
Educaţie
“Oferim tinerilor posibilitatea să înveţe. Anual avem peste 50 de bursieri. Nu demult, le spuneam unor italieni: «Ajutaţi-i şi o să-i aveţi curând mai bine pregătiţi!». Că multă lume pleacă de la noi este adevărat, dar măcar să plece bine pregătiţi. Deşi şi mai bine ar fi să aibă o pregătire excelentă şi să rămână aici”
Episcopul Anton Coşa
