luni, 13 august 2007

Mănăstirea Durleşti

Iisus, răstignit pe tricolor

Mănăstirea Durleşti e o oază de credinţă pentru localitatea aceasta, aflată chiar în coasta Chişinăului. E una dintre primele mănăstiri ale Mitropoliei Basarabiei şi se constituie într-un centru de cultură şi spiritualitate românească. Povestea acestui loc aveam s-o aflăm de la stareţul noii mănăstiri, părintele Andrei Caramalău.
Poate nu întâmplător cea dintâi mănăstire a Mitropoliei Basarabiei, reactivată de Patriarhia Română în 1992, este închinată Apostolului Andrei. Aşa cum nu e o întâmplare că aici tricolorul îl întâlneşti pretutindeni, ca un simbol. "Părinte, arboraţi tricolorul peste tot. Clopotele le-aţi vopsit în cele trei culori ale drapelului. La fel, copertina pentru pomeni. Sunteţi naţionalist?", l-am întrebat, observând că însuşi Iisus e răstignit pe tricolor. "Admit că sunt naţionalist, dar nu extremist. În ideea mea, crucea şi drapelul sunt cele două simboluri ale credinţei şi ale naţiunii. Am arborat drapelul – drapelul românesc... – pe paraclisul mănăstirii şi mă aşteptam la critici. N-au fost. Mi s-a făcut doar recomandarea de a pune şi stema Republicii Moldova pe el."
ÎNCEPUTURI. "Povestea Mănăstirii Durleşti este emoţio-nantă şi divină. În 2002, pe acest loc nu era decât o cotă de pământ a doamnei Maria Botnarenco. Am sfinţit terenul, iar în 2003 am iniţiat prin forţe personale construcţia. În 2007, catedrala e acoperită." "Din 2002 până acum, m-am acomodat cu greul", ne spune părintele Andrei Caramalău.
"Greutatea, pentru mine, este o sarcină, nu o povară. Am avut probleme cu administraţia bisericii ruse din Durleşti, atunci când am pornit să fac această mănăstire. Am fost criticaţi, eu şi Mitropolia Basarabiei, de preotul din Durleşti, un rusofon care a încercat prin intimidări să rupă acest leagăn al spiritualităţii româneşti în Durleşti. Înalt Prea Sfinţia Sa Petru, Mitropolitul Basarabiei, ne-a încurajat de multe ori prin prezenţa sa la mănăstire, la slujbe." În 2003, aici era doar un vagon dezafectat, de 9 m lungime.
"Am hotărât să facem în el un spaţiu de rugăciune, o capelă-paraclis, până va fi gata catedrala noastră. Înainte de fiecare slujbă, iarna, trebuia să scoatem zăpada afară din vagon, pentru a ne putea ruga", îşi aminteşte părintele. "Mă bucur că aici vin foarte mulţi tineri. Şi eu, dacă nu eram tânăr, poate nu aveam acelaşi elan. Poate vom fi pomeniţi în diptice… Îmi aduc aminte de Alexandru Macedon, care la sfârşitul vieţii a rugat să fie îngropat cu mâinile scoase afară din criptă: «Cât de mare împărat am fost, nu iau nimic cu mine…» Luăm doar faptele. Aici e cea mai frumoasă teologie: cea a trecerii din lumea asta… Am 31 de ani şi încerc să împletesc spiritualul cu umanul."
MISIONARISM. Biserica Ortodoxă este dinamică. E misionară prin preoţi şi credincioşi. Mitropolia Basarabiei are şi parohii în diasporă, cum sunt cele din sudul Ucrainei, şi preoţii îşi exercită acolo slujba misionară, prin rotaţie. Iar în Basarabia, orice preot e şi puţin misionar. "Am oficiat un pelerinaj la Putna, la 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare. Am adus de acolo fotografii şi am făcut un fotomontaj pe care l-am pus în biserică, să vadă că şi la Durleşti poate exista o Putnă, în spirit. În prim plan se vede sabia lui Ştefan Vodă. Ce vreau să spun e că pentru noi poate exista o sabie a cuvântului. Să fim convingători ca buni români."
VIZIUNEA. "Cum va fi? Aşa cum o visez în fiecare noapte. Ca pe un mic Ierusalim. Cu toate rânduielile, biserica mare, biserica mică, apoi chiliile. Un centru de filantropie. Ca acele vasiliade din trecut"…


"Sfinţii Moldovei? Sfinţii sunt ai noştri şi ei nu trebuie împărţiţi după apartenenţa regională. E greşit să spun că sunt sfinţii Moldovei, pentru că există o singură Moldovă, cea a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Şi un stat unitar român cu sfinţi români"
părintele stareţ Andrei

Binecuvântarea
"Părintelui Andrei, preot harnic al Mitropoliei Basarabiei, cu binecuvântări şi preţuire, † Teoctist. 10.9.2004". Tabloul reprezentându-l pe Patriarhul Teoctist e aşezat, în capela-paraclis, pe locul pe care sunt puse de obicei tablourile votive ale ctitorilor. "Eu, când am primit de la Prea Fericitul acest dar, m-am simţit copleşit şi mi-am spus în sine că nu merit acest apelativ: harnic. Dar e un titlu cu multă răspundere acordat de Prea Fericitul, care e părintele spiritual al tuturor românilor din diaspora – chiar dacă noi nu suntem în diaspora. Prea Fericitul multe lucruri frumoase a auzit despre Mănăstirea Sf. Apostol Andrei din Durleşti şi, în smerenia mea, mă bucur că avem această binecuvântare de la dânsul. Ne rugăm bunului Dumnezeu să fie hărăzit cu zile îndelungate. Ne rugăm ca în 2008, când vom sfinţi mănăstirea, să fie alături de noi…", ne spunea părintele Andrei în luna iunie. Luni, 30 iulie, avea vocea gâtuită de lacrimi. "Nu sunt cuvinte să exprime durerea", ne-a mai spus. Urma să-l însoţească la Bucureşti pe ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei, pentru a se ruga la catafalcul celui pentru care Basarabia fusese o misiune de suflet.